Lucruri jenante pe care le fac când nu mă vede nimeni

Noi, oamenii, suntem dubioși. Cred că nu contează cât de inteligent și serios ești, când rămâi singur faci niște chestii de te doare mintea. După postarea asta puteți să îmi dați unfriend pe Facebook, unfollow pe Instagram, o să înțeleg, serios.

Și tu ai un ritual înainte de culcare, nu? Dacă mă urmărești pe rețelele de socializare, probabil ai aflat deja că eu citesc seara. Da, o ard deșteaptă, pun câte o carte nouă în fiecare săptămână, fată de casă, treburi d-astea. Bun, ce se întâmplă când las cartea din mână. Probabil deja ți-ai făcut filme și o să te dezamăgesc în următoarele rânduri. Seara, înainte de culcare, mă uit la postările mele de pe Facebook. Uneori ajung și la alea de acu’ 2-3 ani. Le recitesc și râd singură. A, și mă gândesc ”băi, ce amuzantă sunt”.

Probabil toată lumea știe că noi, fetele, avem fixuri când ne schimbăm hainele. Te trezești brusc în fața oglinzii, analizând, comparând, măsurând. Gândurile noastre sună cam așa ”puteam să jur că nu mai e așa mare diferența dintre țâțe, da’ uite că dreapta zici că e sora mai mica a lu’ stânga, numai a gemene nu arată”. Sau ”tare dobitoacă sunt, credeam că o shaorma nu se pune nicăieri, dar nenorocita a ajuns fix pe cur”.

Treaba cu cântatul la duș mi se pare un clișeu, nu am făcut-o niciodată. În schimb, să vezi cum încing atmosfera pe ”you can leave your hat on”, singură prin casă. Dacă vă imaginați o tipă dansând lasciv, îmbrăcată în lenjerie cu dantelă, pe sub o cămașă de noapte, de mătase, vă înșelați amarnic. Sunt doar eu, cu mișcările mele de zici că am o criză de epilepsie, cu chiloți de babă și pijamale cu ursuleți. Uneori, la final, îmi e rușine de mine, cu toate că nu m-a văzut nimeni.

Punctul culminant. Nu, nu e vorba de băgat mâini pe sub pătură sau ceva incitant. M-am și gândit de două ori înainte să scriu, dar la câte am zis pe blogul asta, ce mai contează o informație în plus, cu riscul de a părea forever alone. Da, mă mai iau singură în brațe, în pat, când sunt supărată. Na, că am zis-o. Mă mai și mângâi singură, gen pe spate, așa, prietenește. Vorba aia, tot eu mă supăr, tot eu mă împac.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *