Bărbații au simțul observației doar când le convine

Pot să o țină bărbații una și bună că ei n-au simțul observației cât le poftește inima, că eu nici de-a naiba nu-i cred.
Nu cred că există tipe care să nu fi trecut prin următoarele situații:
Ei, vezi ceva nou???
Te-ai…..spălat?
Nu, uită-te mai atent.
Ți-ai prins părul diferit?
Nuu, și mai atent.
Ți-ai schimbat bluza?
NU! M-am vopsit!
A, scuze iubi, nu le am cu astea.

Tot așa vor spune fie că te-ai tuns, fie că ți-ai cumpărat o rochie nouă, fie că ți-ai făcut unghiile, sau că ai făcut curățenie generală în casă. Ei cică nu observă, că nu le au ei cu ”d-astea de femei”. Ei au treburi mai importante, ce naiba le insultăm atât inteligența. Trebuie să descopere teorii noi în fizica cuantică, trebuie să combată încălzirea globală și să salveze speciile de foci care sunt pe cale de dispariție. Aha, mai spune-mi. Eu aș zice specialiști în schimbat becuri arse, în desfăcut borcane și în făcut focul la grătar, dar după spuneți că sunt rea.

Totuși, dacă vederea lor e egală cu a unui tataie de 95 de ani, dacă simțul observației e la pământ, dacă ei sunt niște ființe așa pricăjite, cum se face că în alte situații devin agili de zici că de asta depinde existența lor?

Hai să spunem că te fâțâi prin mall și ajungi într-un magazin cu lenjerie intimă. Eu le evit cât de des pot că mereu pun ochii pe câte un set pe care ajung să-l port de două ori și apoi zace în fundul dulapului. Revenind, te gândești să nu te mai pui în pat în pijama și în chiloții de bumbac și să schimbi foaia cu niște danteluță. E suficient să te dezbraci, nu mai trebuie să îl întrebi dacă observă ceva nou. Culmea, i-a revenit miraculos simțul observației și îi sclipesc ochii de zici că are cinci ani și că e dimineața de crăciun.

Hai să spunem că te pregătești să ieși în oraș cu fetele. Îți alegi niște haine, te răzgândești, alegi altele, iar te răzgândești, iar alegi altele. Te machiezi, parcă nuanța aia de ruj nu merge, îl ștergi, folosești altul. Te mai uiți de 15 ori în oglindă, îți dai părul după ureche, îți pui niște cercei mai mari și tot așa. Apoi se aude o voce:
Auzi, da’ ce te aranjezi așa mult? Că parcă ieșeai cu fetele, te-ai dat cu 3 fâsuri de parfum, deși în mod normal te dai cu 2 și ți-ai ales și rochia ta preferată.
Moment de tăcere. Te uiți la el cu sentimente contradictorii. Să-i dai una după cap că îți strică cheful cu gelozia fix înainte să pleci? Să fii mândră că știe care e rochia ta preferată? Sau să-i dai încă una după cap că nu observă niciodată când tocmai ai dat cu mopul și intră în casă cu ghetele murdare, dar că a sesizat că te-ai dat cu mai mult parfum?

Hai să terminăm cu piesa de rezistență. Mașina! Da, chestia aia cu patru roți pe care bărbații o îngrijesc mai mult decât se îngrijesc pe ei. Bărbatul poate să mai stea și câte o zi fără să facă duș, poate să mai stea și câte o săptămână fără să ducă gunoiul, poate să suporte o durere de măsea o lună fără să se ducă la dentist, dar mașina e mereu curată lacrimă, miroase a lavandă și trandafiri și ajunge la mecanic mai des decât ajunge el la doctor. Și ca să vedeți că nu spun tâmpenii, știți momentul când sunteți cu el în mașină și îi povestiți ceva? Bun. Când îți e lumea mai dragă și ajungi la punctul culminant al poveștii, îți spune:
Auzi, ia taci puțin.
Oprește muzica. Deschide geamul. Liniște totală 15 secunde. Te uiți la el de parcă îi lipsește o doagă. Mai trec 15 secunde. Nu înțelegi ce face nebunul. Îl întrebi, în sfârșit, ce s-a întâmplat.
Parcă se aude un sunet ciudat de sub ea. Nu auzi? (Nu auzi, dar taci să nu pari proastă).
Cu prima ocazie trage pe dreapta, o verifică, o pornește, o oprește, saltă capota. Nici nu mai contează unde trebuia să ajungeți, poate să și ardă, nu-l mai scoți de acolo până nu depistează de unde se auzea sunetul, să nu cumva să fie ceva în neregulă cu iubirea vieții lui (mașina, nu tu).
Acum, să revin. Mașina. Să zicem că te mai lasă și pe tine s-o conduci, deși majoritatea ar prefera să-ți facă cadou una mai jerpelită, numai să nu te atingi de a lor. Când te întorci cu ea, indiferent că e noapte, că plouă, că ninge, se proptește în fața ta ca mama soacră la inspecție. Poate să fie cea mai fină zgârietură posibilă, că tot o vede.

Acu’ îl mai credeți pe iubi când încearcă să se scoată cu scuza asta răsuflată, cum că n-ar avea simțul observației?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *