De ce suntem penibile la prima întâlnire uneori

Am ieșit azi la cafea cu o prietenă și mi-au atras atenția pantofii unei tipe de la masa de lângă. Erau, vorba aia, cu de toate. Roșu turbat, sclipici, toc de scos ceapa, tot tacâmul. După ce i-am studiat mai bine pe ea și pe bărbatul cu care era, mi-am dat seama că sunt la prima întâlnire. Asta-i adevărul, noi ne dăm de cele mai multe ori de gol, că ne dăm atât de tare silința, de zici că mai târziu avem un casting la circ. Unele se mai cizelează cu timpul, altele rămân la stadiul poză de profil cu filtre cu floricele și cu urechi de câine.

Revenind la cei despre care vorbeam. Ea era din categoria tipelor frumușele, dar care se pițiponcesc singure până când se urâțesc. Îmbrăcată ca și cum ar fi coborât să ia pâine, dar cu pantofi de dansatoare la bară (nu, nu dansat la bară pe bune, ca și sport, ci dansat la bară cu speranța că-i bagă careva 3 bonuri de masă în sutien). Cu un bot roșu, extra-mega-conturat. Pe lângă faptul că era abia ora 14, nici măcar nu-i stătea bine. Evident, gene d-alea care îți fac umbră la ochi. Eu nu știu cum se sărută fetele astea care au gene kilometrice, nu le intră bărbaților în nas? S-a jucat cu mâna prin păr de mi s-a luat mie. Nu, nici măcar nu era într-un mod sexy, ci părea plictisită. El era simpatic, jur. Nu înțelegeam ce o vedea la ea, dar gusturile nu se discută.

Pe lângă faptul că ea arăta ca un clovn, era așa, o stângăcie.

În plus, bărbații nu sunt deloc așa proști cum le place unora să creadă. Ele au impresia că sunt chiori. Nu, nu sunt. Și ei își dau seama că te-ai chinuit 3 ore să pui cele mai bune țoale pe tine și să încerci să arăți ca în poza de profil. Văd și ei că rujul nu se potrivește, că unghiile sunt de prost gust, sau că rochia nu te avantajează. Bine, eu am cunoscut bărbați care știau și ce sunt alea apă micelară și iluminator. Hai să nu uităm că mai au și ei mame, surori, verișoare sau prietene. Deci, în mai puține cuvinte, se prind când una încearcă cu toată ființa să-i impresioneze.

Acum, nu vreau să mănânc căcat, sau să fiu ipocrită. Și mie îmi place să arăt bine. La prima întâlnire, la a doua, la a zecea, și tot așa. Că și asta-i important. Dacă în primele 5 luni ești păpușă, iar apoi nu te mai obosești nici să-ți mai piepteni părul, pe principiul s-a obișnuit deja fraierul cu mine, nu-i ok. Ar trebui să ai grijă de tine constant pentru tine, nu pentru Gigel, sau pentru Costel.
Chiar mă gândeam, oare așa penibile suntem toate la prima întâlnire? Și bărbații de dichisesc, dar parcă ei nu tind s-o ducă la extremă așa, ca noi. Dacă ești frumoasă, ești frumoasă și în curul gol. Asta zicea mamaie. Îi spuneam că în curul gol garantat sunt frumoasă, da’ uneori te mai întoarce și cu fața.

5 thoughts on “De ce suntem penibile la prima întâlnire uneori”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *