”Auzi, dar cine-s oamenii aia care îți tot comentează la postări?”

Când ai un blog viața ta devine mai interesantă, nu fac mișto. Vorbești cu mai mulți oameni, unii te plac, alții sunt hateri și te înjură că nu sunt de acord cu ce aberezi pe acolo și orice întâmplare nașpa nu mai e atât de nașpa fiindcă devine subiect de articol. Le mulțumești foștilor tăi prieteni, în special celor care au fost un eșec, fiindcă ai avut articole amuzante, în care criticai bărbații, numai și numai datorită lor. În plus, nu mai e nevoie să facă alții mișto de tine, poți să faci singură. Țin minte și acum că articolul în care vă povesteam ce țâțe mici am a avut o grămadă de reacții.
Când ai un blog primești frecvent anumite întrebări, păcat că, în mod normal, îmi șterg mesajele primite pe Facebook, că ar fi fost interesant să număr de câte ori le-am primit.

Cine sunt oamenii care îți comentează la postări?

De cele mai multe ori, nu am nici cea mai vagă idee. Știu și eu ce puteți afla și voi din datele de pe profilul de Facebook. La început era și mai amuzant, să vezi cum e să te sune mă-ta să te întrebe dacă ai gagic nou, că a văzut ea că-ți tot comentează un băiat la postări. Mereu le spun că asta-i și ideea, să își spună și alții părerea, că doar pentru ei scriu. Da, dacă scriam pentru mine, mi le păstram frumos într-un folder și nu le făceam publice.

Nu poți să faci și tu un bănuț cu blogul?

Ba da, pot să vă enervez cu reclame care se deschid când vă e cititul mai drag. Pot și să laud te miri ce produse pe care nici măcar nu le folosesc, numai ca să primesc câte ceva moca, dar nu vreau. Țin minte că nu am mai citit blogul unei tipe tocmai din cauza asta, după ce a făcut ceva oameni care s-o urmărească, din 10 postări, 8 erau reclame la diverse produse. Pisi, nu mă interesează ce benzi depilatoare folosești tu, sau cu ce aparat îți tai părul din nas, jur.

Dacă bani nu faci cu cel, cu ce te mai încălzește?

Poate o să pară o cretinitate, dar de fiecare dată când m-am întâlnit cu o persoană și mi-a zis ”eu te știu, ești fata cu blogul”, am zis că nu scriu degeaba. Să nu mai zic de mesajele pe care le primesc. Dacă un om își pierde din timp ca să îți scrie 5 cuvinte despre ceea ce faci, ești pe drumul cel bun. Are și rol terapeutic, pe bune. Dacă nu ai un blog și te enervează cineva, fie că e doamna plictisită de viață de la bancă, fie că e gagicul, te duci acasă și stai îmbufnată. Eu îmi vărs nervii pe blog, cu cele mai ironice și acide postări de care sunt capabila, și gata, a trecut.

Nu are și părți proaste?

O singură chestie e de-a dreptul enervantă. Mereu, dar absolut mereu când ies cu cineva care îmi citește blogul, dacă vreau să-i povestesc ceva mi-o taie cu ”știu, am citit pe blog”. Uite așa ajung la discuții despre vreme, sau despre trafic. A, mai e o chestie, chiar mi-a spus cineva ”bă, tu pe blog ești mai amuzantă decât în viața reală”. Băi, da, toată lumea se așteaptă să fii numai într-o veselie și într-o miștocăreală după ce îl citește. Dacă mai e și prima întâlnire, am belit-o, indiferent dacă e femeie sau bărbat, că eu sunt praf când vine vorba de prima impresie. Îmi vine să-mi scriu pe frunte ”hai să ne mai vedem de câteva ori, pe bune că nu-s nici proastă, nici plictisitoare, doar că mai am nevoie de timp până mă obișnuiesc cu moaca ta”.

Promiți că nu pui pe blog?

Când oamenii normali se întâlnesc la bârfă, iar unul are o picanterie, întrebarea clasică e ”promiți că nu mai spui?”. La mine e varianta ”promiți că nu pui pe blog?”. Nu promit mereu, că uneori subiectul e atât de bun, încât ar fi păcat să nu iasă o postare. Bine, eu încerc să fiu subtilă, dar mă întâlnesc apoi cu omul pe stradă și îmi spune că a citit el un paragraf și i se cam pare că e despre el. Cel mai amuzant a fost când am ieșit la o întâlnire și săracul băiat mi-a zis ”auzi, dar, dacă iese prost, promiți că nu faci un articol despre asta?”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *