Mai agață cineva față în față în ziua de azi?!

Acum că v-ați întors toți de la Untold, pot să scriu și eu ceva pe blog și să am convingerea că are cine să citească. Nu, acum mănânc căcat, adevărul e că n-am scris de lepră ce sunt și de lenea dracului ce am avut pe mine. Drept urmare, am zis să îmi rup jumătate de oră din timpul de uitat la Homeland sau pe TLC și să scriu ceva că uitați naiba de mine.

Revenind la întrebarea mea, mai agață cineva față în față în ziua de azi?

Tura asta nu mă dau proastă, pe bune că nu știu. De multe ori când ies la cafea cu prietenele mele care sunt singure au impresia că nu își găsesc pe cineva fiindcă nu ies suficient, sau că nu se duc în locurile potrivite. Eu mereu le spun că e degeaba, acum nu te mai abordează nici dracu față în față, cu excepția celor care te fluieră pe stradă sau te strigă ”pisi”.
O fi așa greu să se mai combine oamenii ca înainte de internet, adică, în traducere, înainte de Facebook, Instagram sau Tinder? Jur că mie mi s-ar părea mișto să văd un tip simpatic la o terasă, să facem ceva contact vizual și apoi să vină să se bage în seamă. Dar nu, că în ziua de azi au impresia că se fac de căcat, că e mult mai la modă să îmi dea un mesaj pe Facebook. Știți care e nenorocirea cu asta? Că acolo ești controlat la sânge, iar noi nu ne jucăm.

Încă ai poze de acum 10 de ani de la pozele de album? Pa!
L-ai distribuit pe Salam? Pa!
Ai un profil de dubios cu 3 poze și 50 de prieteni? Pa!
Ai scris că ai absolvit ”școala vieții”? Pa!
Poza ta de profil e făcuta la mă-ta mare, cu răpirea din Serai pe fundal? Pa!

Pe când, față în față, ai mai multe șanse să mă prostești înainte să ajung la imaginea ta de pe internet. Eu am vrut să fac treaba asta, să fie 3 ani de atunci. Am ieșit cu o prietenă și la masa de lângă erau doi tipi, unul tare frumușel. M-am tot gândit, până la urmă mi-am scris numărul de telefon pe un șervețel. Până să-mi fac curaj să i-l las pe masă, a plecat.
Cu alte cuvinte, dacă n-ai noroc de un coleg simpatic pe la facultate sau pe la serviciu, sau dacă n-ai un vecin de doamne ajută, adio, singura șansă e online.
În plus, o să vină momentul când o să vină copilul la tine și o să te întrebe cum l-ai cunoscut pe specimenul care stă toată ziua pe canapea, la televizor, și căruia a fost învățat să-i spună ”tata”. Dacă ai nenorocul de a-l întreba pe el, povestea, pe care tu o vezi foarte romantică, o să sune cam așa:

Stăteam într-o zi pe Facebook, mă uitam ce poze a mai postat fosta mea gagică, când la sugestii mi-a apărut mă-ta. Mă uit, blondă, drăguță, numai selfie-uri. Mă uit mai bine, avea și un blog. Citesc câteva postări, nu multe, că eu și cititul nu ne-am prea împăcat niciodată, zic, hai, că asta nu prea e dusă la biserică, că prea își bagă și își scoate. I-am dat mesaje, a făcut puțin pe inabordabila, cam 2 ani, iar apoi, probabil am prins-o de-a dreptul plictisită, a acceptat s-o scot la o cafea la colțul blocului. Sfârșit.

Adică, serios? Dacă asta ar fi povestea pe care copilul meu le-ar spune-o colegilor la școală aș ceda nervos.
Băieți, aveți considerabil mai multe șanse să ne agățați față în față, asta dacă nu nimeriți cine știe ce stricate care trăiesc din like-urile de pe Instagram. În plus, așa arătați și că aveți coaie pe bune, nu doar în descrierile de pe Facebook.

11 thoughts on “Mai agață cineva față în față în ziua de azi?!”

  1. În plus, o să vină momentul când o să vină copilul la tine și o să te întrebe cum l-ai cunoscut pe specimenul care stă toată ziua pe canapea, la televizor, și căruia a fost învățat să-i spună ”tata”

    Hm…
    Ai un nou cititor 🙂

  2. Adica, deci, si prin urmare, nu fii cocalar pe feisbuc, fii pe “viu”, asa macar esti un cocalar cu “coaie”. N-ai cum sa rezisti cand vine un mascul feroce la tine si te i-a tare cu “ce faci frumoas-o ?”. O poveste demna de spus nepotilor.

    1. Dar povestea aia de spus nepoților în care un tip te abordează față în față într-un mod foarte decent și inteligent unde o fi? :))))

      1. Da-mi exemplu de “abordat decent si inteligent” in baruri si cluburi. Nu suntem la club de lectura, nici la vreun ONG. La naiba, mie nu-mi vine sa ma bag in seama de nebun cu necunoscuti in birturi. Super cringe frate. Ii vad pe unii la masa si ma duc ca sa le spun “heii, ce faceti, vrei sa auziti un banc ? ” E cel mai firesc mod de-a cunoaste oameni, birturile si cluburile.

        Sa fim seriosi, nici cu colegii de facultate sau servici nu tii legatura, decat cu unii cu care poate ai mai multe in comun, cu restul esti doar “ciau, si pa”. Cel putin eu asa sunt, poate tu esti prietena cu toata lumea.

        1. În cluburi nu mai merg de mult timp, iar în baruri ocazional. Dar uite, țin minte că am ieșit acum doi ani cu o prietenă într-un bar și era foarte aglomerat. Trei tipi stăteau la o masă mai mare și ne-au întrebat dacă vrem să stăm. Am vorbit ore bune. Scopul nu a fost să ne agațe și nici noi nu eram în căutare de așa ceva, dar chiar am avut ce să vorbim.
          Da, eu sunt prietenoasă de fel, cu oamenii cu care mă văd zilnic discut, nu doar ”ciau” și ”pa”.
          Acum, nu știu, eu reacționez foarte repede la amabilitate, pentru că o întâlnesc foarte rar în ziua de astăzi. A ajuns să mi se pară dubios când îmi ține cineva ușa dacă am foarte multe bagaje și efectiv nu am mâinile libere, de exemplu. Sau să mi se pară dubios dacă un vânzător vorbește politicos, cu toate că eu sunt toată ziua în gură cu ”bună ziua”, ”mulțumesc”, ”o zi frumoasă”.

          1. Mie nu-mi vine sa ma bag in seama neintrebat cu necunoscuti in locurile publice. Mi se pare foarte penibil sa ma duc, si ce sa fac ? Sa-i iau la intrebari in speranta ca o sa gasesc un subiect in comun ? Ca altfel sunt vorbaret, nu ma suportau in liceu ca vorbeam mult si tare, dar doar daca am despre ce, si cu cine discuta, altfel stau in banca mea. Nu “pentru ca n-am coaie” cum e ci pentru ca n-am ce discuta.

            Poate prin Bucuresti e altfel, dar in Ardeal oamenii nu se baga in seama neintrebati. De exemplu am fost la nunta unui prieten acum 4 ani, eram vreo 8 persoane la masa, am vorbit doar cu un prieten, si cu inca un tip care era prieten cu el, o tipa mi-a cerut sa-i dau sticla de cola de pe masa, atat. Tine cont ca-l cunosteam toti pe acest prieten.

            Si mie mi se pare dubios sa vina un necunoscut la mine si sa se bage in seama, sa-mi faca complimente. WTF ?

            O data m-o pus dracu sa ma pun pe scaunu din fata in taxi, sa-i raspund la o intrebare domnului taximetrist, pana acasa(adica o cursa de 5-6 minute) mi-a pus o tona de intrebari personale de parca era de la securitate. I learned my fuckin’ lesson. Am crezut ca nu mai scap.

            Pana la urma de cand naiba e conditia asta “ca trebuie sa agati in locuri publice” ca sa arati ca ai “coaie” ? De parca e ceva foarte comun sa te bagi in seama cu necunoscuti, iar daca n-o faci, “aha, esti pampalau”, “nu esti barbat adevarat”, ca alta explicatie nu poate exista.

          2. Ei, acum, asta cu coaiele a fost o generalizare, e de la sine înțeles că există mereu excepții de la regulă. Dar, oricum, din ce mi-ai povestit, ție ți se pare dubios să te bagi în seamă cu necunoscuți, sau ei să se bage în seamă cu tine. Mie nu mi se pare nimic anormal. Mai depinde și de fiecare om în parte.

          3. Nu chiar. Depinde de context. Contextul e total nepotrivit intr-un loc public unde lumea merge sa manance sa bea, nu sa intalneasca oameni. E total aiurea sa ma duc la mesele unor necunoscuti intr-un restaurant si sa-i intrerup fara a avea nimic de spus, macar da as avea de vandut ciorapi sau flori ca. E mai dubios sa vina un necunoscut sa-mi puna intrebari si sa-mi fac complimente din senin, decat sa vina un cersetor sa-mi ceara bani.

            Ca daca e sa vorbesc cu necunoscuti la locul de munca, la facultate, la vreun ONG sau la vreo petrecere e firesc, ar fi aiurea sa stau cu aia cateva ore pe zi si sa nu zic o vorba.

            Daca tie ti se pare asa normal, fa-o, si nu te plange pe blog ca n-au barbatii “coaie” ca nu incearca sa te agate pe strada sau in pub. Agata-i tu pe ei, sau esti pe “traditional” si consider ca-i “treaba barbatului” ? :))

          4. Cred că ai deviat puțin de la subiect. Nu mă refeream la restaurante. Nu consider că e treaba bărbatului și că femeile nu pot agăța. În plus, pot să mă plâng pe blog de ce vreau eu, că de asta scriu, să îmi spun părerile. Asta nu înseamnă că ceilalți trebuie să fie de acord.

          5. Dar ? Eu despre locuri publice spuneam ca mi se pare total aiurea sa te bagi in seama, cafenele, restaurante, baruri, in fine. Sincer asta se intelege din postare, ca “barbatii n-au coaie in ziua de azi ca nu mai abordeaza fata in fata”, de unde denota ca asta-i treaba de barbati. Cel putin asta considera multe femei de prin Romanica, noi fiind mai pe “traditional”, neffind ca “vestul decadent”. Mea culpa daca n-am inteles.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *