Cum era să scuip o babă în autocar

La câte drumuri cu autocarul am făcut în ultima perioadă, credeam că sunt deja imună la toți tâmpiții, de la cei care vorbesc la telefon tot drumul despre ce a mai făcut vecina de la 2, la cei care mănâncă shaorma de parcă sunt la mă-sa acasă.

Băi, am prins o babă azi de îmi venea să-i spun șoferului că plătesc eu biletul ei dacă o dă jos.

Ea, foarte deșteaptă de fel, a presupus că are timp în 20 de minute să meargă până acasă să își mai aducă niște bagaje, în condițiile în care mai mult se târa decât mergea. Cum era de așteptat, era să plece fără ea, că nu stă omul să rețină 30 de persoane și să le mai și poarte de grijă.
Când s-a întors nebuna a început să facă ca trenul, că știa ea bine că toate autocarele au întârzieri.

Da, tâmpito, au din cauza celor ca tine!

Marea ei nemulțumire a fost că nu a vrut șoferul să coboare la bagaje din nou să își pună și ea o amărâtă de pungă, că ce, mai murea pentru câteva minute în plus? Cum să meargă ea tot drumul cu bagajul în poală? Da, o sacoșo-punguță cu aproximativ 3 țoale în ea.
După ce a dat din gură 10 minute, evident invocând motivul suprem, că e și ea bătrână, credeam că s-a potolit și că pot să citesc liniștită.
Nu frate, a început să sune tot neamul să se plângă despre ce autocar de căcat a prins. Că e prea mic, că e prea cald, că șoferul nu are bun simț. A ridicat tonul ca s-o audă și cei de pe ultimele locuri.

Pârlito, dacă nu-ți convine mergi cu limuzina, nu cu bilet de 15 lei pentru pensionari și roagă-l pe Făt-Frumos să vină să te ia, că poate ăla n-o fi nesimțit.

Atunci am zis că cedez. Lângă mine, o fată simpatică. Eu nu mă prea bag în seamă cu lumea aiurea, dar tura asta i-am zis tipei ”eu pe asta cred c-o scuip dacă nu încetează”.
Știți ce mi-a zis? Nimic. Cum s-ar zice în varianta online, mi-a dat seen. A zâmbit așa, din politețe și s-a întors la ale ei. Păi bine fata mea, încercam și eu să fim rele împreună, iar tu te comporți de parcă aș fi un libidinos care vrea să te agațe?

Asta mi-a adus aminte de o femeie care m-a întrebat dacă vreau gumă de mestecat. Om fi fost noi colege de scaun, dar tot mi s-a părut dubios să se trezească pe la jumătatea drumului să mă întrebe asta, deși noi nu am schimbat două vorbe. Drept urmare, am făcut și eu schema cu un zâmbet politicos și am refuzat. Dar era ambițioasă, mi-a ținut teoria gumei de mestecat, că a ei e altceva, că e adusă din altă țară, că-i originală, că are alt gust, etc. Bine femeie, lasă-mă să mestec guma mea fake la 3 lei și gata.

Nu, că după ziua de astăzi, chiar nu cred că mă mai pot enerva în autocar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *