Cum să NU mă abordezi (pe Facebook)

Să mai spună careva că am eu pielea a dracu’ pe mine și că fac pe inabordabila. Oricine e accesibil dacă nu ești tâmpit. Dacă ești blondă și drăguță e și mai simplu, da’ asta e altă poveste.

Toată treaba e să nu te faci de căcat din primele 3 propoziții. O spun cu mâna pe inimă, de cele mai multe ori eu sunt aia care abordează. N-am eu răbdare să aștept să-i vina tâmpitului inspirație. Mi s-a întâmplat și să fiu atât de directă, încât să aibă impresia că fac mișto de el.

Revenind la subiect.
Mor pe aia care o ard uși de biserică. Băi, îți bagă niște frecții d-alea, că pari foarte interesantă și că vor să te cunoască, că sigur puteți să fiți prieteni. A, adică te-ai uitat la pozele mele și ce ai zis? ”Fata asta-i numai buna ca să-mi asculte dramele. Poate ieșim și prin parc și jucăm popa prostu’ pe o bancă”.

Mai sunt unii care îți trântesc un amărât de ”bună” și o lasă așa. Și eu ce să fac cu el? E un moment în care nu știu ce naiba să răspund. Aș întreba care-i scopul tentativei de conversație, da apoi o să spună că-s o scorpie. Zic, poate vrea să flirteze cu mine, poate vrea să-mi spună că ultimul meu articol a fost de căcat, poate vrea să-mi spună că mi-a găsit buletinul pe stradă, habar n-am. Eu aș băga drăcia aia, ca la mail, cu titlu și subiect.

Le-aș da în cap și celor care pun întrebări cretine doar de dragul conversației, cu toate că au deja informațiile la dispoziție. Eu n-am completat degeaba rubrica aia cu detalii despre mine. Bine, când eu trimit/accept o cerere de prietenie, verific persoana respectivă la sânge, de la comentarii la cele mai vechi poze și postări. Poate exagerez, dar când tu mă întrebi de unde sunt, o iau drept lipsa de interes, că nu mureai dacă îți aruncai 10 secunde ochii peste profil.

Eu am zis că-mi place să mi se vorbească direct, dar nici în cealaltă extremă. Mai primeam mesaje de tipul ”vreau să te cunosc”, ”vreau să ne vedem astăzi”, ”vreau să ieșim la o cafea”. Drept urmare, le spuneam că și eu vreau să stau toată viața cu cracii în sus pe o casă, undeva pe malul mării, și să nu fie nevoie să fac nimic. Dar ghinion, nu se va întâmpla pentru nici unul dintre noi. Serios acum, ai impresia că intri la mă-ta în bucătărie și îi spui că vrei și tu niște clătite?

Am o reticență și pentru mesajele de la oamenii pe care nu i-am văzut niciodată. Nu de alta, dar toate întâlnirile mele cu persoane agățate pe Facebook au fost niște eșecuri. Poate că scria el corect și se dădea simpăticuț, dar scuipa pe trotuar și bubuia mașina cu muzica dată în blană, iar în playlist erau numai melodii d-alea care ar putea fi puse pe post de subtitrare la un film porno.

Acum ce vă gândiți voi: ce vrea până la urmă aiurita asta? Că n-a spus decât așa nu p-aici, așa nu p-acolo, dar atunci cum? Superficiala naibi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *