A fost ok, până a scos bâzâiciul

Nu știu voi, dar eu n-am prea fost dusă la biserică, la spital și la dentist.

Da, știu toată șmecheria aia cu dantura, că p-asta o am pe viață, că e bine să merg la control, etc. Teorie știm toți, practic, mă duc numa’ când mă doare.

Am făcut o fază acum aproape un an, am mințit că merg la dentist că mi-a picat o plombă ca să scap de o ieșeală la cafea. După aproximativ două săptămâni mă trezesc că mestesc ceva dubios. Aha, plomba, boss-ul de sus m-a atenționat probabil să am grijă ce mai aburesc.

A venit ziua cea mare, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la dentist să rezolv.

Singurul lucru bun din toată schema era că nu mă mai văzuse de aproximativ 3 ani. Cu alte cuvinte ocazia perfectă să primesc complimentul meu preferat ”Vai, ce slabă ești!”.

Am stat cam 30 de minute în sala de așteptare că am ajuns eu mult prea devreme. Dacă nu ajung undeva mai repede parcă nu mă simt bine. În timpul ăsta am auzit doar ”carie”, ”extracție”, ”placă”, ”proteză”, ”anestezie”, etc. Cu alte cuvinte, deja mi se făcuse pielea de găină.

M-am pus pe scaun, toate bune și frumoase, până s-a apropiat cu bâzâiciul ăla de mine. Când îl văd p-ăla mă simt ca un copil mic la vaccin.

”Ești relaxată, da?”
Am mormăit un da cum am putut. Nu a ținut, mi-a arătat cum țineam mâinile. Erau încleștate de zici că eram la tăiere.

Eu nu înțeleg o treabă la dentist. Te tot întreabă de vorbă și nu știu dacă el chiar se așteaptă să-i răspunzi. Prietene, mie îmi place să vorbesc, dar când am aia de salivă, chestiile alea de vată și mâinile tale în gură, e destul de complicat.

A, mai e ceva. Eu nu am cea mai mișto gură. Nu zic, am dinți drepți, dar sunt galbeni, măselele mele nu arată întocmai bine, mai pe scurt, nu îmi place să se holbeze cineva.
Când ajung pe scaun, la cabinet, se uită dentistul, mai vine și asistenta să arunce o privire, mai vine și dentistul din camera cealaltă să vadă care-i situația, zici că sunt la expoziție. Uneori se mai și strâmbă subtil, mă fac să mă întreb dacă m-am spălat bine pe dinți, că poate o fi rămas mâncare.

Am rezolvat pe ziua de azi, da’ cică mai am doi dinți cu posibile probleme. I-am spus că o să trec cu prima ocazie. Când o fi prima ocazie…

2 thoughts on “A fost ok, până a scos bâzâiciul”

  1. Sțiu aici ar trebui să ne spunem părerile si restul dar sunt curios, ai urmărit vreodată o persoană? Pe rețelele sociale nu în realitate..:))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *