3 motive pentru care aș fi o gagică de căcat

Acum ceva timp, mereu când îmi dădeam întâlniri, îmi făceam reclamă bună și încercam să par mai mișto decât sunt. Mă rog, de la distanță poate par mișto și drăguță, dar sunt și chestii nașpa. Cum sunt fată simpatică, eu previn lumea, dar ăștia au impresia că fac mișto.

Când ies undeva, mă dichisesc al naibi de mult. Ceea ce e bine, de exemplu, vrei să ieși cu gagica ta să mâncați și normal că te simți mândru când toți își succesc gâtul după ea. Toate bune și frumoase, până vine mâncarea, de acolo m-ai pierdut. Sunt praf, efectiv nu știu să mănânc. Țin cuțitul prost, alunecă pe farfurie, zboară mâncarea pe lângă farfurie, pătez fața de masă, etc.

Îmi aduc aminte de o fază de ultima dată când am ieșit să mănânc cu cineva. Ne vedeam de ceva timp, nu mai era o treabă de rușine, dar tot mă gândeam la ceva simpluț de manevrat în farfurie. În prima fază am fost super concentrată să nu cumva să îmi scape și să sorb ciorba. Mai departe,cartofi și piept de pui dezosat, ce pot să greșesc? Că pieptul se taie ușor, dacă îl mai și țin de vorbă poate nici nu e atent ce fac eu acolo. În meniu nu am stat eu să mă uit la gramaje, că n-o fac niciodată, nu sunt d-aia care stă să-și calculeze caloriile. Comand, revine tipa aia și îmi spune ”știți, porția cu pieptul de pui vine undeva la 200 de grame….”. Nu am lăsat-o să termine, am zis hai să fiu eu amuzantă, i-am tăiat-o cu ”e bine, e bine, la 46 de kg ale mele nici nu are unde să încapă mai mult”. A zâmbit și ea și a plecat, a zâmbit și el, s-au prefăcut că plouă și m-au lăsat să mă simt deșteaptă și comică. Abia după ceva timp m-am prins că probabil urma să îmi spună că e o diferență de preț în funcție de gramaj.

Alt inconvenient, sunt de-a dreptul moartă după atenție. Dacă am foști prieteni care citesc asta, deși mă îndoiesc, o să spună că mănânc căcat, că sunt rece și scorpie. Deci, rectific, dacă îmi pasă sunt moartă după atenție. Dacă nu ne pisicim, dacă nu mă pupă, dacă nu mă sună de fiecare dată când are timp, chiar dacă nu are ceva anume să îmi spună, mi-am făcut bagajele și am plecat. Pe principiul, dacă vrei doar o gaură, vezi că sunt niște fetițe care taxează pentru așa ceva, nu îmi pierde mie timpul. Să mă vezi când stau eu așa, pe geam ca pensionarii, și mă gândesc ”mda, azi m-a sunat doar de două ori, să vezi drăcie că sigur și-a găsit pe alta”. A, uite un motiv bonus, mai sunt și geloasă.

Eu nu am sindromul ”ciclu” decât de două ori pe an. Să explic. Da, se întâmplă lunar fenomenul (doamne ajută), dar nu mă doare nimic, nu sunt indispusă, nu sunt nici doborâtă la pat și nici pe moarte. Totuși, cam de 2 ori pe an, cred că se acumulează și sufăr de indispoziție acută. Ultima dată când s-a întâmplat mi s-a tăiat brusc firul și am început să bocesc. Dar bocit d-ăla, cu șiroaie de lacrimi, suspine, de nu mai puteam să vorbesc, exact ca un copil mic. Se uita săracul la mine, nici nu știa ce să-mi facă. Adevărul e că nici eu nu știam de ce plâng, că el nu făcuse nimic greșit. Cel puțin îmi trece în maxim 24 de ore.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *