Românu’ și Crăciunu’

E imposibil să nu observi cum dă brusc dichiseala în toată lumea de sărbători.

Bine, aici mai depinde și de vârstă, că pentru mamaie asta înseamnă curățenie generală în casă că vine popa. Nici nu știu de ce se chinuie, și așa aruncă cu niște apă d-aia de a lui din prag și asta-i toată șmecheria, dar fiecare cu fixurile lui. A, să nu mai spun că mai nou grija ei e să afle câți bani îi dau vecinii, să nu cumva să se facă de râs și să-i dea ea mai puțin.
Mai e o treabă cu oamenii 65+, fac mâncare cât pentru o armată, câinii mei chiar apreciază asta. La ce lene îmi e mie când vine vorba de gătit, mă și văd peste ceva ani. Listă: 3 sarmale și 3 felii de cozonac de persoană, fără piftie, că nu îmi place, sfârșit, lasă că mai trimite mă-ta.

Trecând peste, tuturor le pasă cum arată mai nou. Fetele sunt buclate, aranjate și musai cu unghiile roșii. Băieții au scos de la naftalină singura cămașă din dulap, probabil de la pozele de album din liceu. Că doar, e Crăciunul, ce naiba.

Instagramul meu e plin de cănuțe cu reni, pijamale cu moș crăciun, instalații deasupra patului, brad în living, brad în dormitor, mai urmează un mini-brad în baie, poate scot ăștia globuri cu sclipici rezistent la apă.

Bine, există și părți bune, chiar se respectă treaba aia cu ”de Crăciun fii mai bun”. Ăia care înjurau cerșetorii, acum aruncă cu bani în ei. Singura diferență e că au schimbat discursul, au trecut de la ”dă-mi și mie 50 de bani să-mi iau o pâine” la ”deschide ușa creștine”.

Nu, nu sunt hater, îmi place perioada asta de leșin, când trec pe lângă decorațiunile din oraș mă abțin să nu zâmbesc ca să nu spună ăștia că am probleme cu capul și că râd singură. Oricum, cea mai mare realizare a mea e că i-am convins pe ai mei să facă bradul în două culori. Până acum 2-3 ani era o sorcovă. Pe lângă faptul că avea toate culorile posibile, mai era și improvizat, pe principiul ” hai că am eu o fundiță de acum 5 ani, îi pun un șnur și merge și aia”.
Bine, cu mâncarea m-am mai scos, că am slăbit, dar când eram ca un butoi stăteam pe cântar, bocind, cu o mână ștergeam lacrimile și cu cealaltă mai băgam o sarma. La mine era tradiție, o puneam în fiecare an de câte o toxiinfecție alimentară. Cel mai trist e că, atunci când pățești asta, medicul te bagă în aceeși categorie cu bețivii.
Dacă vorbim de părți bune, mai am. Reduceri peste reduceri, când intru într-un magazin mă simt de parcă l-am apucat pe Brad Pitt de picior.
Cică e afacere cu cadourile de sărbători, dar la mine nu se aplică, că eu dacă nu le iau cu o lună înainte nu mă simt bine. Chiar azi m-am întâlnit cu o prietenă în mall, tocmai îi cumpărase cadou lu gagicu-so. Îmi spunea că e curioasă să vadă ce primește, că știe sigur că a comandat de pe net. I-am zis eu, logic că ți-a luat de pe net, că acolo au reduceri mai mari, scapă mai repede de tine.

Închei aici postarea, nu de alta, dar poate vă uitați la ”Singur acasă” și vă întrerup.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *